cascadă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. cascade)
Etimologie: (fr. cascade)
1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.