Dictionar

idilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
 

bucolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bucolique, lat. bucolicus)

1. adj. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral.
2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru.
3. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă.
 

eglogă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. églogue, lat. ecloga)

1. poezie pastorală; idilă; bucolică.
 

idilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idyllique)

1. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral.
2. (despre natură) câmpenesc; liniștit. (despre sentimente) simplu, naiv.