Dictionar

idilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idyllique)

1. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral.
2. (despre natură) câmpenesc; liniștit. (despre sentimente) simplu, naiv.
 

arcadic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. arcadico)

1. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc.
 

bucolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bucolique, lat. bucolicus)

1. adj. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral.
2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru.
3. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă.
 

exotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exotisme)

1. însușirea de a fi exotic.
2. tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice.
 

idilism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (idilă + -ism)

1. caracter idilic.
2. preferință pentru elemente idilice.
 

idiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. idyllisieren)

1. a prezenta (ceva) în mod idilic.
 

madrigal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. madrigal, it. madrigale)

1. poezie lirică scurtă de natură galantă, care face elogiul unei femei.
2. scurtă compoziție muzicală vocală cu caracter idilic și foarte delicat.