Dictionar

bucolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bucolique, lat. bucolicus)

1. adj. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral.
2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru.
3. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă.
 

bucolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bucol/ic/ + -ism)

1. tendința de a idealiza viața la țară, în natură; caracter bucolic.
 

eglogă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. églogue, lat. ecloga)

1. poezie pastorală; idilă; bucolică.
 

idilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
 

idilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idyllique)

1. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral.
2. (despre natură) câmpenesc; liniștit. (despre sentimente) simplu, naiv.
 

pastoralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pastoralisme, engl. pastoralism)

1. tendință în literatură și artă caracterizată prin folosirea temelor idilice din viața de la țară; caracter pastoral, bucolic.
 

pasturelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pastourelle)

1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstorițe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiți de păstorițe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licențioase, o scenă de dragoste.
2. (muz.) scenă bucolică.