OK
X
iluzoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. illusoire, lat. illusorius)
1.
inexistent;
nereal;
amăgitor;
irealizabil;
iluziv,
iluzoric.
deluzoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. delusorius, fr. délusoire)
1.
capabil
să
inducă
în
eroare,
să
înșele,
să
creeze
iluzii;
înșelător,
iluzoriu.
falacios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)
1.
care
se
bazează
pe
o
minciună
sau
un
fals;
care
caută
să
înșele,
să
inducă
în
eroare;
înșelător,
amăgitor.
2.
(prin
ext.)
care
nu
are
o
bază
serioasă,
care
este
fără
fundament;
iluzoriu.
iluziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. illusive)
1.
care
se
referă
la
o
iluzie
(adesea
folosit
în
sensul
unei
așteptări
nereale
sau
al
unui
scop
sau
rezultat
de
neatins);
iluzoriu.
iluzoric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. illusorisch)
1.
care
nu
există
în
realitate;
bazat
doar
pe
o
iluzie;
iluzoriu.
2.
(antonime)
real,
posibil.
pseudoconcept
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. pseudoconcetto)
1.
concept
iluzoriu,
idee
falsă,
căreia
nu-i
corespunde
ceva
existent
în
mod
real;
pseudoidee.
utopic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. utopique)
1.
cu
caracter
de
utopie;
iluzoriu;
irealizabil;
utopist.