Dictionar

incomunicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incommunicable)

1. adj. care nu poate fi comunicat, exprimat.
2. inexprimabil.
3. s. n. ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte.
 

incomunicabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incommunicabilité)

1. caracterul a ceea ce este incomunicabil.
2. incapacitatea de a comunica (cu alte persoane).
 

comunicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communicable, lat. communicabilis)

1. care poate fi comunicat, pe care îl putem comunica; care se poate face cunoscut oral sau prin scris.
2. care poate fi transmis printr-un mijloc de comunicare.
3. (antonime) necomunicabil, incomunicabil.
 

incomunicabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incommunicabilité)

1. caracterul a ceea ce este incomunicabil.
2. incapacitatea de a comunica (cu alte persoane).
 

necomunicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + comunicabil)

1. care nu poate fi comunicat, transmis; intransmisibil.
2. care nu poate fi împărtășit nimănui.
3. inexprimabil, incomunicabil.