OK
X
incult, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inculte, lat. incultus)
1.
(om)
lipsit
de
o
cultură
elementară.
incultivabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incultivable)
1.
care
nu
poate
fi
cultivat;
necultivabil.
2.
(anton.)
cultivabil.
incultură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inculture)
1.
lipsă
de
cultură,
de
cunoștințe;
ignoranță,
neștiință.
agramat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat., gr. agrammatos)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
face
greșeli
elementare
de
gramatică;
ignorant,
incult.
2.
adj.
care
conține
greșeli
de
exprimare
și
de
ortografie.
agramatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrammatisme)
1.
necunoaștere
a
vorbirii
și
a
scrierii
corecte;
incultură,
ignoranță.
2.
pierdere
a
capacității
de
a
exprima
cuvintele.
analfabet, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. analphabète)
1.
neștiutor
de
carte.
2.
(fig.)
ignorant,
incult;
incompetent.
filistin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philistin)
1.
(în
argoul
studenților
germani
pe
la
1700)
târgoveț
incult.
2.
(p.
ext.)
om
mulțumit
de
sine,
retrograd,
îngâmfat
și
mărginit.
ignar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ignare, lat. ignarus)
1.
care
este
lipsit
de
educație,
de
cultură;
care
este
profund
ignorant;
incult.
ignorant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ignorant, lat. ignorans)
1.
(om)
lipsit
de
cunoștințe,
incult.