Dictionar

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.
 

acmee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie.
 

alogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allogène)

1. deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populație; și s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
 

alogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allogénétique)

1. referitor la alogeneză.
2. care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogen.
 

amilogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amylogène)

1. care produce amidon; amilogenic.
 

amilosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylosphère)

1. plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, din vegetale.