matricol, -ă
Parte de vorbire: adj., s.f.
Etimologie: (it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
Etimologie: (it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
1. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular.
2. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc.
3. număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment.
4. număr purtat pe uniformă de elevi.