OK
X
-NARCOZĂ
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -narcose, germ. -narkose, gr. narkosis „amorțire, adormire”)
1.
„somn,
anestezie”.
baronarcoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baronarcose)
1.
narcoză
prin
inhalarea
unui
amestec
de
gaze
la
o
presiune
mai
mare
decât
cea
atmosferică.
electronarcoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. électronarcose)
1.
anestezie
profundă
prin
acțiunea
curentului
electric
asupra
creierului;
electrosomn.
hipnonarcoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Hypnonarkose)
1.
narcoză
obținută
prin
hipnoză.
NARCO-, -narcoză
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. narco-, -narcose, cf. gr. narke)
1.
„somn,
narcotic”.
narcoză 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. narcose, germ. Narkose)
1.
anestezie
generală
profundă,
cu
somn
lipsit
de
reflexe,
provocată
de
un
narcotic.
anestezist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. anesthésiste)
1.
medic
specialist
în
anestezii;
anesteziologist,
anesteziolog.
2.
medic
specialist
sau
asistent
medical
specializat
care
se
ocupă
de
narcoză,
analgezie
și
monitorizarea
pacienților
care
urmează
să
beneficieze
de
o
intervenție
chirurgicală
sau
de
un
examen
invaziv.
baronarcoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baronarcose)
1.
narcoză
prin
inhalarea
unui
amestec
de
gaze
la
o
presiune
mai
mare
decât
cea
atmosferică.
hipnonarcoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Hypnonarkose)
1.
narcoză
obținută
prin
hipnoză.
narcotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. narcotique, germ. narkotisch)
1.
adj.,
s.
n.
(substanță,
medicament)
care
provoacă
narcoză;
somnifer,
soporific.
2.
adj.
(despre
stări
psihofizice)
provocat
de
un
narcotic;
în
stare
de
narcoză.
narcotiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. narcotiser)
1.
a
administra
cuiva
un
narcotic,
a-i
produce
narcoză.
preanestezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. préanesthésie)
1.
pregătire
a
bolnavului
în
vederea
anesteziei,
prin
administrarea
de
medicamente
hipnotice
și
analgezice;
prenarcoză.