Dictionar

flirt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flirt)

1. schimb de complimente și amabilități între două persoane de sex opus; cochetărie.
2. legătură de dragoste ușoară, nestatornică; aventură.
3. persoană cu care se întreține o astfel de legătură.
 

fluctuant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluctuant, lat. fluctuans)

1. schimbător, nestatornic; nehotărât.
 

inconstant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inconstant, lat. inconstans)

1. care este constant; nestatornic, inegal.
 

inconstanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconstance, lat. inconstantia)

1. lipsă de constanță; nestatornicie.
 

infidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infidèle, lat. infidelis)

1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
 

infidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infidélité, lat. infidelitas)

1. nestatornicie, necredință; încălcare a credinței conjugale.
2. faptă care dovedește nestatornicie în dragoste.
3. inexactitate; neadevăr.
4. felonie.