muză
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse)
Etimologie: (lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse)
1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare ale artelor și științelor; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților.
2. (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră.
3. (fig.) inspirație poetică.