OK
X
oratorește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (orator + -ește)
1.
într-un
stil,
într-un
mod
oratoric;
în
felul
oratorilor.
2.
(înv.)
în
proză.
orator
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (lat. orator, fr. orateur)
1.
persoană
care
compune
sau
ține
discursuri,
care
vorbește
în
fața
unui
public.
2.
persoană
elocventă,
care
are
talentul
de
a
vorbi
frumos
în
public.
3.
persoană
care
ține
adesea
discursuri
în
fața
unui
public
din
cauza
profesiei
sale.
4.
persoană
care
vorbește
în
numele
altora;
purtător
de
cuvânt.
5.
(înv.)
primar
al
unui
sat
sau
al
unui
târg;
vornic.
6.
(înv.)
sol;
ambasador.
7.
(var.)
(înv.)
oratore.