Dictionar

palmier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palmier)

1. arbore exotic cu tulpina înaltă, dreaptă, neramificată, terminată cu o coroană de frunze la vârf; palm.
 

palmieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (palmă + -ieră)

1. bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele în timpul muncii.
2. un fel de mistrie.
 

cocotier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocotier)

1. palmier din regiunile tropicale, foarte înalt, cu flori mici dispuse în ciorchine și având ca fruct nuca de cocos.
 

dragonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonier)

1. arbore din țările calde, asemănător unui palmier, de dimensiuni enorme, din care curge o gumă roșie, numită sângele dragonului.
 

dum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doum)

1. palmier din Sahara, cu tulpina bifurcată.
 

fenix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénix, lat. phoenix)

1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice.
2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare.
3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament.
 

flabelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flabellé)

1. dispus în evantai (ca frunzele de palmier); flabeliform.
 

manoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mannose)

1. hidrat de carbon din fructul unui palmier sud-american.