OK
X
-STATIC
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. statikos „care oprește”)
1.
„care
menține,
care
oprește”.
aiolostatic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. aiolostaticus)
1.
(bot.)
cu
poziție
oblică
din
cauza
vânturilor
constante
(ex.
arbore).
anastatic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
anastaticus
2.
FR
anastatique;
réviviscent
3.
EN
anastatic;
reviving
4.
DE
anastatisch;
wiederauflebend
5.
RU
aнaстaтический;
оживaющий
6.
HU
anasztatikus,
újraéledő
astatic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
astaticus
2.
FR
astatique
3.
EN
indifferent;
unstable
4.
DE
astatisch;
in
jeder
Lage
im
Gleichgewicht
befindlich
5.
RU
aстaтический;
безрaзличный
6.
HU
közömbös,
instabil
bacteriostatic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
bacteriostaticus
2.
FR
bactériostatique
3.
EN
bacteriostatic
4.
DE
bakteriostatisch
5.
RU
бaктериостaтический
6.
HU
bakteriostatikus,
meggátolja
a
baktériumok
szaporodását
fungistatic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fungistaticus
2.
FR
fungistatique
3.
EN
fungistatic
4.
DE
fungistatisch
5.
RU
фунrистaтический
6.
HU
gombák
fejlődését
gátló
adrenocrom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adrénochrome)
1.
produs
de
oxidare
a
adrenalinei,
cu
acțiune
hemostatică
și
tonifiantă
asupra
pereților
vaselor
sangvine.
aerostatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérostatique)
1.
adj.
referitor
la
aerostatică.
2.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
fluidelor
care
studiază
echilibrul
gazelor,
precum
și
tehnica
construirii
și
dirijării
aerostatelor.
analgezină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. analgésine)
1.
(farmacie)
medicament
ușor
amar,
inodor,
solubil
în
apă,
care
posedă
proprietăți
antifebrile,
antinevralgice,
antireumatice,
antispastice
și
hemostatice;
antipirină.
antiferment
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. antiferment)
1.
substanță
care
împiedică
acțiunea
fermenților;
antienzimă.
2.
anticorp
capabil
să
neutralizeze
în
mod
specific
activitatea
diastatică
a
unui
ferment.
antiizostatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + izostatic)
1.
(despre
fenomene)
care
acționează
în
sensul
deranjării
echilibrului
izostatic
al
scoarței
terestre.
antistatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anti-statique)
1.
(substanță)
care,
încorporată
materialelor
plastice,
împiedică
dezvoltarea
electricității
statice,
la
suprafața
acestora.