Dictionar

discant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diskant)

1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale.
2. registru înalt al orgii sau armoniului.
3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical.
 

riotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rio- + -taxie2)

1. proces de formare a texturii fluidale care apare la unele roci magmatice.