OK
X
tiraniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. tyranniser)
1.
a
trata
cu
cruzime
pe
cineva;
a
asupri,
a
teroriza.
2.
(fig.;
despre
idei,
sentimente
etc.)
a
chinui.
tiranizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. tiraniza)
1.
care
este
tratat
de
către
cineva
în
mod
tiranic;
asuprit,
(înv.)
tirănit.
tirănit, -ă
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (v. tirăni)
1.
tiranizat.
2.
(fig.)
care
este
chinuit.
tiranisi
Parte de vorbire:
vb. tr. (înv.)
Etimologie: (ngr. τυράννησα)
1.
a
trata
pe
cineva
în
mod
tiranic,
a
se
purta
ca
un
tiran;
a
tiraniza.
2.
(fig.)
a
supune
la
o
mare
suferință
fizică;
a
chinui.
tiranisire
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (v. tiranisi)
1.
acțiunea
de
a
tiraniza
și
rezultatul
ei;
tiranizare.
2.
(fig.)
suferință
fizică;
chin.