Dictionar

ultrasonor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultra-sonore)

1. referitor la ultrasunete; ultrasonic.
2. care produce sau detectează ultrasunete.
 

ecografie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échogramine, engl. echogram)

1. metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore; ultrasonografie.
2. impulsie morbidă, la unii alienați, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise.
 

ecolocator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écholocateur)

1. aparat ultrasonor al cărui principiu de funcționare constă în a înregistra ecoul sunetului emis.
 

hidrolocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hidro- + locaţie /3/)

1. sistem folosit de nave pentru determinarea diferitelor obiecte aflate sub apă cu ajutorul undelor ultrasonore.
 

ultraacustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultraacoustique, /II/ germ. Ultraakustik)

1. adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor.
2. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele.
 

ulrasonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultrasonique)

1. referitor la ultrasunete; ultrasonor.