Dictionar

anaplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaplastie)

1. operație chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat.
 

autoambulanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.
 

chirograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chirographe)

1. act diplomatic întărit cu semnături autentice.
2. semnătura însăși.
3. aparat pentru reeducarea degetelor unui mutilat.
 

invalid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invalide, lat. invalidus)

1. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat.
2. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul.
 

mutilant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mutilant)

1. care provoacă sau poate provoca mutilare; mutilator.
 

rinoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinoplastie)

1. operație estetică de refacere a unui nas diform, distrus sau mutilat.