Dictionar

fasciat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascié)

1. (despre plante) concrescut anormal și lățit; vărgat, dungat.
2. (herald.; despre scuturi) împărțit orizontal în șase fascii (3) din două smalțuri alternate (culoare și metal).
 

licaon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (I. fr., lat. lycaon; II. nume propriu Licaonia)

1. I. (zool.) mamifer carnivor din Africa, înrudit cu lupul și hiena, cu blana roșcată vărgată cu negru.
2. II. locuitor al orașului sau al regiunii Licaonia din Asia Mică.
 

liniație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lineatio)

1. aspect vărgat al unor roci efuzive, produs de paralelismul mineralelor închise care s-au regrupat în benzi lungi pe direcții de scurgere.
 

menilit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ménilite)

1. rocă sedimentară silicioasă, opal, argilă și hidroxid de fier, neagră sau brună, cu aspect vărgat.
 

reiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rayé)

1. (despre țesuturi, hârtie) cu dungi (în relief); vărgat.
 

variegat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. variegatus)

1. care prezintă variegație; vărgat, pestriț, panașat.