Dictionar

columelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. columelle, lat. columella)

1. coloană funerară mică.
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
 

columelă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT columella
2. FR columelle
3. EN columella; columel
4. DE Columella; Mittelsäule; kleine Säule
5. RU колумеллa; колонкa
6. HU központi oszlop, központi táplálószövet
 

COLUMELI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. columella „coloană mică”)

1. „columnă, columelă vegetală”.
 

columeliform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. columelliform)

1. în formă de columnă; columnar.
2. în formă de columelă vegetală.