coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

autocoloană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + coloană)

1. coloană de automobile (care se deplasează împreună).

semicoloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. demi-colonne)

1. (arhit.) coloană andosată.

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.

angajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.

antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.

asincronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asynchronisme)

1. caracter asincron.
2. efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră.

autocoloană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + coloană)

1. coloană de automobile (care se deplasează împreună).

bazament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basamento)

1. piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană).
2. temelie, bază.