Dictionar

gasteropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastéropodes, gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul adăpostit într-o cochilie și care se mișcă cu ajutorul unui picior în formă de disc muscular; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gastropode.
 

apex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. apex)

1. creștet, vârf.
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi și satrapi perși.
 

columelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. columelle, lat. columella)

1. coloană funerară mică.
2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).
3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.
4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluștelor gasteropode.
5. axa conică a melcului urechii interne.
 

gastropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gasteropode.
 

helicide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélicidés)

1. familie de moluște gasteropode pulmonate: melcii.
 

heteropode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéropodes)

1. ordin de gasteropode marine cu piciorul transformat în înotătoare.
 

labrum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. labrum)

1. structură anatomică în formă de buză.
2. buza superioară la insecte, la mamifere.
3. expansiune externă a marginii cochiliei gasteropodelor.