dezintegrație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. désintégration)
Etimologie: (fr. désintégration)
1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
4. (antonim) integrație.