dezintegra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désintégrer)

1. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente.
2. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru.

dezintegrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désintégration)

1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
4. (antonim) integrație.

dezintegrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désintégrateur)

1. mașină pentru măcinarea materialelor semidure (ghips, sare) sau fibroase (azbest, coji etc.).
2. aparat mecanic în metalurgie pentru epurarea gazului.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

actinon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinon)

1. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.

autoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autolyse)

1. dezintegrare a celulelor și țesuturilor organice sub acțiunea enzimelor proprii.

carcinoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carcinolyse)

1. (med.) proces de dezintegrare a celulelor carcinomatoase.

carioliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caryolyse)

1. (med. biol.) formă de moarte celulară manifestată prin dizolvarea sau dispariția completă a nucleului celular; proces necrobiotic de dezintegrare a nucleului celular.