Dictionar

anastomoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastomose, gr. anastomosis)

1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc.
2. reunire a diferitelor organe vegetale.
 

anastomoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anastomoser)

1. tr. a practica o anastomoză.
2. refl. a se îmbina prin anastomoză.
 

anastomoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anastomosis; anastomisatio
2. FR anastomose
3. EN anastomosis
4. DE Anastomose
5. RU aнaстомоз
6. HU egybefolyás, egybeágazás, egyesülés
 

anastomozare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anastomoza)

1. (med.) stabilire (chirurgicală) a unei legături între două vase sangvine sau între două organe cavitare; (rar) anastomozat.
 

anastomozat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anastomoza)

1. care a fost unit prin anastomoză.
2. (despre vase sangvine sau organe cavitare) care a fost legat (chirurgical).
3. (bot.; despre nervuri) ramificat și iarăși unit.
 

electroanastomoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + anastomoză)

1. anastomoză între două segmente ale tubului digestiv, cu un bisturiu electric.
 

anastomoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anastomoser)

1. tr. a practica o anastomoză.
2. refl. a se îmbina prin anastomoză.
 

electroanastomoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + anastomoză)

1. anastomoză între două segmente ale tubului digestiv, cu un bisturiu electric.
 

enteroplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entéroplexie)

1. anastomoză a două segmente de intestin.
 

enterostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entérostomie)

1. anastomoză a unei anse intestinale la peretele abdominal.
 

glomus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. glomus)

1. (anat.) mică anastomoză între venă și arteră.
 

hepatogastrostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hépato-gastrostomie)

1. anastomoză între canalele biliare și stomac.