laminor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laminoir)

1. instalație compusă din cel puțin doi cilindri care se rotesc în sens contrar, cu ajutorul căreia metalele și aliajele sunt transformate în lame, în fire etc.
2. mașină care subțiază și omogenizează fibrele textile.
3. mașină cu care se fărâmițează anumite materiale pentru pregătirea pastei de argilă, a nisipului de concasor etc.

laminorist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (laminor + -ist)

1. muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminator.

bluming

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. blooming)

1. laminor pentru obținerea blumurilor.

cajă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cage)

1. ~ de laminor = cilindri de lucru și de sprijin ai unui laminor.

lamina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. laminer)

1. a prelucra un material la laminor.
2. a subția și a omogeniza fibrele textile.
3. a îngusta un jet de fluid.

laminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lamina)

1. adj. prelucrat la laminor.
2. s. n. laminare.
3. produs metalic obținut prin laminare.

laminator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lamina + -tor)

1. muncitor calificat în operații de laminare; laminorist.

șleper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Schlepper)

1. transportor al laminorului.