OK
X
sciziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. scission, lat. scissio)
1.
separație,
despărțire,
dezbinare
intervenită
într-un
grup,
într-o
organizație
care
anterior
era
bine
închegată.
absciziune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abscision, lat. abscisio)
1.
extirpare
a
unui
organ
al
corpului.
fisiune; despicare; sciziune
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fissio;
scissio
2.
FR
fission;
clivage;
scission;
fendage
3.
EN
fission;
splitting;
cleavage
4.
DE
Fission;
Spaltung
5.
RU
рaсщепление;
деление
6.
HU
hasadás,
hasadt
resciziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rescision, lat. rescissio)
1.
(jur.)
anulare
a
unui
contract,
a
unui
act
etc.
datorită
unui
viciu
radical.
disidență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dissidence, lat. dissidentia)
1.
deosebire
de
opinii
(față
de
o
majoritate);
dezacord.
2.
grup
de
persoane
care
susțin
o
parte
diferită
de
aceea
a
majorității;
sciziune
care
ia
naștere
în
urma
unei
asemenea
situații.
rescizoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rescisoire, lat. rescisorius)
1.
(jur.)
care
provoacă
o
resciziune.
schismă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)
1.
separare
formală
a
unui
grup
de
credincioși
de
o
comunitate
religioasă.
2.
dezbinare,
neînțelegere,
ruptură
provocată
de
o
deosebire
de
păreri;
sciziune.
SCIZI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. scissi-, cf. lat. scissus „divizat, împărțit”)
1.
„sciziune,
separare,
împărțire”.
scizionist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. scissionniste)
1.
(cel)
care
aparține
unei
fracțiuni,
care
urmărește
să
provoace
sciziune.