Dictionar

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
 

aurorafobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. auroraphobia)

1. teamă patologică de lumina zorilor.
 

auroral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auroral)

1. referitor la auroră.
2. (despre specii) activ în zorii zilei.
3. (fig.) de auroră (2).
 

auroral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auroral)

1. referitor la auroră.
2. (despre specii) activ în zorii zilei.
3. (fig.) de auroră (2).