Dictionar

antipolară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipolaire)

1. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice.
 

antipolară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipolaire)

1. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice.
 

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
 

bipolaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bipolarité)

1. starea unui corp care are doi poli magnetici, electrici etc.
2. (psiho.) starea unei persoane bipolare; tulburare bipolară.
3. posibilitatea de a locui la ambii poli.
 

circumpolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circumpolaire)

1. în jurul, în vecinătatea polilor.
2. (despre aștri) apropiat de Steaua Polară.
 

director 1, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

1. adj. care dirijează, care orientează, care trasează direcții.
2. roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul.
3. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare.
4. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene.
5. s. f. (mat.) curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice.
6. (la conice) polara unuia dintre focare.
 

tramontana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. tramontana, fr. tramontane, ngr. τραμουντάνα)

1. vânt rece și violent dinspre Alpi spre Marea Mediterană.
2. vânt care bate dinspre nord.
3. (astron.) steaua polară, care a servit cândva drept ghid pentru navigatori, înainte de descoperirea busolei; steaua-mundana.
4. (var.) (înv.) tramundana.