OK
X
tăgăduire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. tăgădui)
1.
acțiunea
de
a
tăgădui
și
rezultatul
ei;
tăgăduială,
negare,
contestare.
abnegare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abnega)
1.
devotament
dus
până
la
sacrificiu;
abnegație.
2.
(rar)
nerecunoașterea
necesității
unui
lucru,
unui
fenomen,
unei
afirmații
et
cetera;
tăgăduire.
3.
renunțarea
la
anumite
foloase
pe
care
și-o
impune
cineva;
lepădare
de
cineva
sau
ceva.
tăgăduială
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tăgădui + -eală)
1.
faptul
de
a
tăgădui;
negare,
contestare;
tăgadă,
tăgăduire,
tăgăduință.
2.
(loc.
adv.)
fără
de
~
=
fără
(de)
tăgadă.