Dictionar

benă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benne)

1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale.
2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat.
 

autobenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + benă)

1. autocamion prevăzut cu benă, platformă închisă pe care se așează încărcătura.
 

carbenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbène)

1. compus organic, care se găsește în asfalturi.
 

auramină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auramine, germ. Auramin)

1. materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc.
 

aureomicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréomycine)

1. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină.
 

autobasculantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + basculantă)

1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.
 

autobenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + benă)

1. autocamion prevăzut cu benă, platformă închisă pe care se așează încărcătura.
 

autocamion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + camion)

1. autovehicul pentru transportul mărfurilor, materialelor et cetera, cu benă sau cu platformă; camion.
 

aventurin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurine)

1. varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.