depresuriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépressuriser)

1. tr. a egaliza presiunea dintr-un spațiu ermetic cu cea exterioară.
2. refl. a pierde presiunea prestabilită.

marșrut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. marşrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

1. itinerar, traseu.
2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații.
3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită.

serie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. série, lat. series)

1. înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de ființe, lucruri, fapte de același fel sau asemănătoare; șir, mulțime.
2. grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc.
3. în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip.
4. (sport) grupă de concurenți care dispută o probă de calificare.
5. grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului.
6. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus.
7. ~ statistică = șir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu.
8. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci.
9. ansamblul mărcilor poștale care formează o anumită emisiune.
10. parte dintr-o colecție sau publicație periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general.
11. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație.
12. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună.
13. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală.
14. (inform.) tratare a operațiilor bit după bit.

teză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. thèse, lat. thesis)

1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare.
2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității.
3. (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză.
4. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor.
5. lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență.