Dictionar

diviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diviser)

1. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina.
2. tr. (mat.) a face o împărțire; a împărți.
3. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură.
 

divizat; împărțit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT divisus
2. FR divisé; scindé; partagé
3. EN divided
4. DE aufgeteilt; geteilt
5. RU рaзделенный
6. HU osztott, tagolt
 

rediviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rediviser)

1. a face o diviziune din nou.
 

subdiviza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. subdiviser)

1. a împărți (în mai multe părți) ceva care rezultă deja dintr-o împărțire; a subdivide.
 

bigeminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bigéminé)

1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți.
 

bipenatifid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipennatifide)

1. (despre frunze compuse) cu limbul divizat în mai multe segmente dispuse penat.
 

canțonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzone)

1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
 

clivaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clivage)

1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva.
2. divizare a zigotului în blastomere.
3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistența unor grupuri asociative distincte.
4. (fig.) separare; fisură.
 

cvadrifid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. quadrifide)

1. (despre frunze) divizat în patru.
2. (bot.) având patru diviziuni.
 

-DEZIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -désie, cf. gr. daiein „a diviza, împărți”)

1. „divizare, diviziune”.