înveselitor, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (înveseli + -[i]tor)
Etimologie: (înveseli + -[i]tor)
1. care înveselește, care provoacă veselie, voioșie; care creează o stare de bună dispoziție.
2. care face plăcere; plăcut.
3. (antonim) întristător.