Dictionar

înveselitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înveseli + -[i]tor)

1. care înveselește, care provoacă veselie, voioșie; care creează o stare de bună dispoziție.
2. care face plăcere; plăcut.
3. (antonim) întristător.
 

amuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amuser, s’amuser)

1. (refl.) a petrece în mod plăcut și vesel; a se distra, a se înveseli, a se desfăta.
2. (tr.) a face să se amuze; a înveseli; a distra.
 

dispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disposer, lat. disponere)

1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiție sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli.
 

amuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (amuza)

1. care se amuză; distrat, înveselit, desfătat.