Dictionar

toxicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toxicité)

1. proprietate a unei substanțe, a unui mediu etc. de a fi toxic.
2. proprietate a unor microbi de a elibera toxine dăunătoare organismului.
 

toxicitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT toxicitas; venenositas
2. FR toxicité
3. EN toxicity
4. DE Toxizität; Giftigkeit
5. EN токсичность; ядовитость
6. HU mérgező hatás
 

citotoxicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. cytotoxicité)

1. proprietatea unei substanțe de a fi toxică pentru celule.
 

fitotoxicitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phytotoxicitas
2. FR phytotoxicité
3. EN phytotoxicity
4. DE Phytotoxizität; Giftigkeit gegen Pflanzen
5. RU токсичность (для высших рaстений)
6. HU növénytoxicitás
 

radiotoxicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. radiotoxicity)

1. toxicitate a substanțelor radioactive.
 

anatoxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatoxine)

1. toxină care, atenuată prin căldură și formol, și-a pierdut toxicitatea.
 

hipertoxic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (hiper- + toxic)

1. care are un grad ridicat de toxicitate; foarte toxic.
 

nocivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. nocivité)

1. caracterul a ceea ce dăunează sănătății; toxicitate, (înv.) nocuitate.
2. (la fig.) caracterul a ceea ce este periculos pentru sănătatea intelectuală sau morală a individului.
3. (anton.) inocuitate.
 

radiotoxicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. radiotoxicity)

1. toxicitate a substanțelor radioactive.
 

septicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. septicité)

1. toxicitate a microbilor.
 

urotoxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urotoxie)

1. grad de toxicitate prezentat de urină în timpul unor infecții.