Dictionar

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

inaccesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inaccessibilité)

1. caracter inaccesibil; însușirea sau starea de a fi inaccesibil; neaccesibilitate.
2. (antonim) accesibilitate.
 

incesibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incessibilité)

1. calitatea unui bun de a fi incesibil.
 

neaccesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + accesibilitate)

1. caracterul, calitatea a ceea ce este inaccesibil, la care nu se poate ajunge; inaccesibilitate.
2. (antonim) accesibilitate.
 

subccesibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. successibilité)

1. drept de a moșteni.
2. ordine de succesiune; felul în care are loc.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

inaccesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inaccessibilité)

1. caracter inaccesibil; însușirea sau starea de a fi inaccesibil; neaccesibilitate.
2. (antonim) accesibilitate.
 

neaccesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + accesibilitate)

1. caracterul, calitatea a ceea ce este inaccesibil, la care nu se poate ajunge; inaccesibilitate.
2. (antonim) accesibilitate.