Dictionar

inaccesibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inaccessible, lat. inaccessibilis)

1. la care nu se poate ajunge; inabordabil.
 

inaccesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inaccessibilité)

1. caracter inaccesibil; însușirea sau starea de a fi inaccesibil; neaccesibilitate.
2. (antonim) accesibilitate.
 

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
 

agnostic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. agnostique)

1. I. referitor la agnosticism, doctrină conform căreia absolutul este inaccesibil minții umane; sceptic față de metafizică și religie.
2. care este specific agnosticismului.
3. II. adept al agnosticismului.
 

altitelemetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. altitélémètre)

1. aparat pentru măsurarea de la distanță a altitudinii unui punct inaccesibil, căruia i s-a măsurat unghiul de înălțime și depărtarea cu ajutorul unui telemetru.
 

criptogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptogène)

1. (despre viețuitoare) a cărei origine și evoluție anterioară sunt necunoscute; criptogenetic.
2. (despre plante și animale) care provine din regiuni inaccesibile cercetărilor.
 

fideism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéisme)

1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan.
2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii.
 

impermeabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imperméable)

1. adj. (despre materiale, țesături) care nu permite trecerea prin el a unui fluid.
2. (fig.) neinfluențabil, insensibil; refractar, inaccesibil.
3. s. n. manta, pardesiu de ploaie, dintr-un material impermeabil (I, 1); fulgarin.