euristic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. euristique)
Etimologie: (fr. euristique)
1. adj. referitor la euristică.
2. (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi.
3. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul.