conativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. conatif)
Etimologie: (fr. conatif)
1. (filosofie) legat de conație, impuls care determină un act, un efort; referitor la activitate, la procesele de voință; volitiv.
2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort.