direcțional, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. directionnel)
Etimologie: (fr. directionnel)
1. care orientează, care arată direcția; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.
2. (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv.
3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.
4. antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate.
5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.