Dictionar

verbenacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verbénacées)

1. familie de plante dicotiledonate: verbina.
 

verberație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verbération)

1. vibrație a aerului, care produce sunetul.
 

ambiofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiophonie)

1. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor.
 

asindeton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)

1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
3. (var.) asindet.
4. (antonime) polisindet, polisindeton.
 

compus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (compune)

1. adj. alcătuit din mai multe elemente.
2. (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză ~ă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență ~ă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență.
3. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3).
4. s. m. combinație (3).
 

conjuga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conjuguer, lat. coniugare)

1. tr., refl. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză.
2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti.
 

conjugare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conjuga)

1. acțiunea de a (se) conjuga.
2. flexiunea verbului.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului.
4. îmbinare, unire.
5. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.
 

declarativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déclaratif)

1. care conține declarații.
2. ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios.
3. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent.
4. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv.