Dictionar

dotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dot)

1. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat.
 

maritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maritabile)

1. de măritat, de vârsta căsătoriei.
 

trusou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trousseau)

1. lenjerie de corp și de pat (pentru o fată de măritat)
2. rufăria unui nou-născut.
 

muiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. lat. mulier, -eris; II. v. muia)

1. I. femeie (măritată), soție.
2. (var.) (înv.) muiare.
3. II. acțiunea de a (se) muia.
4. (fon.) articulare palatalizată a unei consoane; palatalizare.
5. (var.) (înv.) moiere, moire, muiare.
 
 

nenevestită

Parte de vorbire:  adj. fem. (regional)  
Etimologie: (ne- + nevestită)

1. care nu este măritată; necăsătorită, nemăritată.
2. (antonime) căsătorită, măritată.