OK
X
balivernă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baliverne)
1.
vorbă
goală,
lipsită
de
importanță
sau
nesocotită;
palavră.
derezonabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déraisonnable)
1.
(despre
o
persoană)
căreia
îi
lipsește
rațiunea
în
acțiunile
sale
sau
în
felul
său
de
a
fi;
nesăbuit,
nesocotit,
prostesc.
2.
care
se
abate
de
la
rațiune;
irezonabil,
nerezonabil.
3.
(antonime)
rezonabil,
logic.
gafă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gaffe)
1.
gest,
vorbă,
atitudine
nesocotită,
dar
neintenționată,
care
poate
jigni.
imprudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
1.
lipsă
de
prudență.
2.
faptă,
vorbă
etc.
nesocotită.
provocator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. provocateur, lat. provocator)
1.
I.
care
provoacă,
atacă,
întărâtă,
excită;
care
șochează
prin
impertinență,
prin
obrăznicie;
provocant,
ostentativ.
2.
care
constituie
cauza
a
ceva,
care
determină,
care
pricinuiește
ceva.
3.
care
caută
prilej
de
ceartă;
care
îndeamnă
la
acțiuni
nesocotite
și
necinstite.
4.
agent
~
=
agent
angajat
de
poliție,
sau
de
altă
entitate,
pentru
a
acționa
sub
acoperire,
în
scopul
de
a
ademeni
sau
de
a
provoca
o
altă
persoană
să
comită
un
act
ilegal.
5.
II.
persoană
care
provoacă,
care
incită
la
conflict
și
la
violență.
6.
(var.)
provocător.
7.
(antonime)
conciliator,
pacificator.