OK
X
gafă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gaffe)
1.
gest,
vorbă,
atitudine
nesocotită,
dar
neintenționată,
care
poate
jigni.
greșeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (greși + -eală)
1.
abatere
de
la
adevăr,
de
la
normă,
de
la
un
principiu,
de
la
ceea
ce
e
drept
sau
bine;
(concretizat)
lucru
făcut
rău,
cum
nu
trebuie
(din
nepricepere
sau
din
neatenție).
2.
faptă,
de
obicei
neintenționată,
care
atrage
după
sine
o
neplăcere,
un
rău
pentru
cel
ce
a
făcut-o
sau
pentru
altcineva.
3.
(loc.
adv.)
fără
~
=
perfect,
ireproșabil,
fără
defect.
4.
(loc.
adv.)
din
~
=
din
nebăgare
de
seamă,
fără
voie,
involuntar.
5.
(var.)
(înv.)
greșală,
(reg.)
greșa,
(reg.)
grișea.