Dictionar

conexitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connexité)

1. conexiune.
2. (jur.) legătură între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit.
 

disjunge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. disiungere)

1. (jur.) a despărți două pricini sau o pricină în două pentru a le judeca separat.
2. a separa (două chestiuni etc.).