OK
X
prostietate
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (prost + -ietate)
1.
stare
de
înapoiere
culturală.
enormitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)
1.
întindere
colosală.
2.
lucru
de
necrezut;
exagerare.
3.
prostie;
aberație;
absurditate.
idioție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. idiotie)
1.
debilitate
mintală
congenitală
maximă.
2.
(fam.)
neghiobie,
prostie,
tâmpenie.
imbecilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imbécillité, lat. imbecillitas)
1.
deficiență
mintală;
tâmpenie.
2.
comportare,
vorbire
de
imbecil;
prostie,
inepție.
inepție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ineptie, lat. ineptia)
1.
vorbă,
faptă
ineptă;
prostie;
stupiditate;
absurditate.
opacitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. opacité, lat. opacitas)
1.
stare
a
lucrurilor
opace.
2.
(fiz.)
mărime
egală
cu
raportul
dintre
intensitatea
radiației
incidente
pe
un
corp
și
intensitatea
radiației
transmise
prin
acesta.
3.
(fig.)
incapacitate
de
a
înțelege,
de
a
pătrunde
ceva;
prostie,
mărginire,
îngustime
de
orizont.
perlă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. perle, it. perla, germ. Perle)
1.
piatră
semiprețioasă,
albă
și
foarte
strălucitoare,
care
se
formează
între
valvele
unor
scoici;
mărgăritar.
2.
mică
concrețiune
calcaroasă
care
se
formează
pe
planșeul
sau
pereții
unor
peșteri.
3.
(poet.)
dinte
foarte
alb.
4.
ornament
din
muluri
sferice.
5.
(med.)
formație
globuloasă.
6.
(fig.)
persoană,
lucru
cu
calități
excepționale.
7.
(ir.)
greșeală,
prostie
rară.
8.
(poligr.)
perl.