Dictionar

epata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épater)

1. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi.
 

epatant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épatant)

1. care provoacă uimire; care stârnește admirație; care epatează.
 

epatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. epata)

1. acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire.
2. impresionare.
 

cast, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. casto, lat. castus)

1. pur, neprihănit, neîntinat; nepătat, virtuos.
 

imaculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immaculé, lat. immaculatus)

1. curat, nepătat.
2. (fig.) pur, cast.
 

poseur

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. poseur)

1. (om) care pozează, care își studiază atitudinea pentru a epata.
2. (persoană) care adoptă un comportament artificial.
3. (var.) pozeur.
 

poza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. poser)

1. intr. a-și impune o anumită atitudine, comportare etc., pentru a face impresie, a epata.
2. a sta într-o poziție favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat etc.
3. (tehn.) a așeza, a dispune, a monta, a stivui.
4. tr., refl. (fam.) a (se) fotografia.
 

epatare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. epata)

1. acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire.
2. impresionare.