Dictionar

ontogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ontogenèse)

1. proces de dezvoltare individuală a organismelor vii din stadiul embrionar până la încheierea ciclului vital.
2. ramură a biologiei care studiază această dezvoltare; ontogenie.
3. (psih.) proces de formare a persoanei, de dezvoltare a psihicului, a conștiinței individuale.
 

ontogeneză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ontogenesis
2. FR ontogenese; ontogénie
3. EN ontogenesis; ontogeny
4. DE Ontogenese; Ontogenie; Individualentwicklung; Entwicklungsgeschichte
5. RU онтоrенез; онтосения
6. HU autogenezis, egyedfejlődés, egyéni fejlődés folyamata
 

disontogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysontogenèse)

1. tulburare a dezvoltării embrionare normale.
 

fitoontogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phytoontogenèse)

1. ontogeneza, dezvoltarea individuală a plantelor.
 

frontogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frontogenèse)

1. totalitatea fenomenelor care însoțesc formarea unui front (5).
 

odontogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. odontogenèse)

1. procesul de formare a dinților.
 

fitoontogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phytoontogenèse)

1. ontogeneza, dezvoltarea individuală a plantelor.
 

ontogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ontogénie)

1. dezvoltare a individului, începând de la embrion și până la stadiul de adult; ontogeneză
 

odontogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. odontogénie)

1. (med.) formarea, dezvoltarea și apariția dinților în gură; odontogeneză.